
Blog
Rezistența chimică a polipropilenei la coroziunea acidă din apele uzate

În industria tratării apelor uzate , durabilitatea unui recipient nu este dată doar de rezistența mecanică la presiunea solului, ci mai ales de rezistența la agresiunea chimică internă.
Un fenomen adesea ignorat în proiectele rezidențiale, dar critic în ingineria mediului, este coroziunea biogenică provocată de Hidrogenul Sulfurat (H2S). Acest articol explică mecanismul chimic prin care gazele de fermentare distrug treptat bazinele din beton și de ce Polipropilena rămâne inertă în acest mediu ostil.
Ciclul sulfului în fosa septică: De unde apare H2S?
Într-o fosă septică sau stație de epurare, procesele biologice sunt predominante. În zona de sedimentare, unde oxigenul lipsește, bacteriile anaerobe descompun materia organică.
Un produs secundar major al acestei digestii anaerobe este hidrogenul sulfurat (H2S). Acesta este un gaz incolor, cu miros specific de „ouă clocite”, dar extrem de coroziv.
Procesul distructiv (cunoscut sub numele de Biogenic Sulfide Corrosion) are loc în trei etape:
- Formarea gazului: Bacteriile anaerobe din „nămolul” de pe fundul fosei reduc sulfații din apă în H2S gazos.
- Ridicarea gazului: H2S se ridică în spațiul liber de deasupra apei (zona capacului și a pereților superiori).
- Conversia în acid: Pe pereții umezi ai fosei, bacteriile aerobe din genul Thiobacillus oxidează H2S și îl transformă în acid sulfuric (H2SO4).
De ce betonul cedează: Reacția acid-bază
Betonul este, prin natura sa, un material alcalin (bazic), având un pH ridicat datorită hidroxidului de calciu (Ca(OH)2) și a carbonatului de calciu din ciment.
Când acidul sulfuric biogenic (H2SO4) intră în contact cu pereții de beton ai fosei, are loc o reacție chimică violentă de neutralizare:
Ca(OH)2 + H2SO4 –> CaSO4 * 2H2O (Gips)
Rezultatul: Liantul dur din ciment este transformat în gips (o pastă moale) și etringită. Structura betonului se „umflă”, apar micro-fisuri, armătura metalică este expusă și corodează rapid, iar peretele își pierde impermeabilitatea și rezistența structurală. Acest fenomen este cunoscut sub numele de „coroziune de coroană” (crown corrosion).
Comportamentul polipropilenei în mediu acid
Spre deosebire de beton, polipropilena (în special varianta PP-H sau copolimeri de înaltă densitate) are o structură moleculară complet diferită. Este un polimer de hidrocarbură saturată, nepolar.
De ce PP-H este imună la H2S și H2SO4:
- Inerție chimică: Polipropilena nu conține grupări funcționale reactive care să poată fi atacate de acizi. Nu există „baze” în structura sa pe care acidul sulfuric să le neutralizeze.
- Rezistență la pH extrem: PP-H rezistă fără degradare la valori ale pH-ului cuprinse între 1 și 14. Concentrația de acid sulfuric generată într-o fosă (de obicei pH 2-3 în cazuri grave) este neglijabilă pentru structura moleculară a polipropilenei.
- Suprafață hidrofobă: Pereții din PP sunt extrem de netezi și neporoși. Biofilmul bacterian (Thiobacillus) aderă mult mai greu pe plastic decât pe betonul rugos, limitând din start producția de acid direct pe perete.
Pentru proiectele care vizează o durată de viață lungă și etanșeitate perfectă conform standardelor de mediu, alegerea materialului este critică.
În timp ce fosele din beton necesită tratamente interioare costisitoare (rășini epoxidice) pentru a rezista atacului acid, fosele septice din polipropilenă oferă o rezistență nativă la coroziune. Ele nu sunt afectate de agresivitatea chimică a proceselor de fermentare anaerobă, garantând că peretele despărțitor dintre apele uzate și pânza freatică rămâne intact zeci de ani.
Cauți o soluție tehnică durabilă? Specialiștii BioFos îți pot oferi fișele tehnice complete și certificatele de conformitate pentru gama noastră de fose din polipropilenă . Pentru consultanță personalizată sau pentru a beneficia de o ofertă promoțională, sună la 0741.419.955.